Ce roluri are în organism vitamina D?
Vitamina D este un hormon cu implicații și efecte foarte largi; controlează activitatea a 3000 de gene, controlează metabolismul osos, este implicată în activitatea sistemului imun și a sistemului muscular. Un nivel bun al vitaminei D este, mai nou, corelat cu reducerea riscului pentru dezvoltarea anumitor afecțiuni: diabet zaharat tip 2, cancer (colon, piele, sân, prostată), boala Alzheimer, inflamație cronică, alergii, boli autoimune, depresie.
Ce este vitamina D și de unde o obținem?
Vitamina D este un hormon steroid. Primul pas în sinteza sa se face la nivelul pielii sub acțiunea razelor solare de tip UVB atunci când ne expunem la soare (7-dehidrocolesterolul este transformat în cholecalciferol = Vitamina D3). Pentru a deveni activă, sub forma de hormon, vitamina D3 va trebui să fie transformată enzimatic, în mai multe etape, la nivel hepatic, renal și cu ajutorul parathormonului (PTH) secretat de glandele paratiroide. Există și alte locuri în afara rinichilor unde se poate activa vitamina D în forma sa hormonală (piele, plămâni, celule macrofage, intestine), asigurând astfel o producție locală de vitamina D pentru creșterea și reglarea celulară. Astfel se explică implicarea sa în modularea multor condiții ce țin de aceste sisteme și organe. Așadar, sursa majoră prin care obținem vitamina D este soarele. În cantități modeste, vitamina D vine și din mâncare, sursele alimentare fiind de regulă alimentele grase, deoarece vitaminele liposolubile au nevoie de grăsime pentru a fi absorbite; peștele gras, oul, laptele gras. Vitamina D se sintetizează și în plante, în ciuperci de exemplu, sub forma de vitamina D2 = ergocalciferol. Sursele alimentare sunt însă o cale modestă de asigurare a aportului necesar de vitamina D.
Cât trebuie să stăm la soare pentru a avea un nivel bun și stabil de vitamina D?
Obținem maximum de vitamina D sub acțiunea razelor solare până când pielea se rumenește ușor sau până devine roz la persoanele cu ten deschis, după care procesul este blocat, spre binele nostru :). Degeaba insistăm cu o piele caramel să mai obținem vitamina D, fiindcă nu se mai întâmplă. Contează și locul de pe globul pământesc în care suntem, latitudinea, stratul de ozon… În țările cu un nivel mic de însorire, țările nordice, deficitul de vitamina D este mai mare decât în țările sudice, iar aceste state au dezvoltat adevărate politici de expunere la soare la orele prânzului.
Practic, e nevoie ca noi, românii, să ne expunem zilnic la soare, în medie 30 de minute, fără ecran de protecție, atât vara cât și iarna, pentru a sintetiza vitamina D. Totuși, în jurul ochilor putem folosi creme fotoprotectoare, deoarece și foto-îmbătrânirea este o realitate! Ridurile… Cine are pauza de prânz la o terasă însorită este norocos, cine nu… ar face bine să-și dozeze nivelul total al vitaminei D, adică 25(OH)Vitamina D = 25 Hidroxivitamina D. Alte forme de vitamina D, alți metaboliți precum 25(OH)2 Vitamina D sau 25(OH)3 Vitamina D, se dozează pentru urmărirea efectelor tratamentelor de suplimentare, nu pentru a diagnostica deficitul inițial. O bună reflectare a metabolismului vitaminei D se face urmărind și nivelele de parathormon și metabolismul calciului.
Cine prezintă risc pentru deficit al vitaminei D?
Persoanele cu obezitate. Țesutul gras acționează ca un „burete” care sechestrează vitamina D circulantă, deficitul fiind foarte prezent în populația obeză.
Veganii, mai ales dacă nu se plimbă zilnic în parc.
Persoanele cu afectare renală, hepatică, sindroame de malabsorbție intestinală.
Persoanele care umblă mereu acoperite. Persoanele care nu văd lumina zilei prea des.
Persoanele cu pielea închisă la culoare și care au emigrat în zonele slab însorite.
Persoanele care urmează anumite tratamente: steroizi, laxative, statine, pastile ce blochează absorbția grăsimilor.
Ce simptome și probleme există când te confrunți cu deficit de vitamina D?
Osteomalacia cu dureri osoase și musculare.
Depresie.
Cădere a părului.
Oboseală cronică.
Frecvență mai mare a răcelilor, alergiilor, intoleranțelor alimentare.
Sindrom metabolic.
Transpirații ale pielii capului.
Uneori, semnele și simptomele lipsesc sau sunt greu de corelat cu deficitul.
Care este nivelul optim de vitamina D pe care trebuie să-l avem?
Nivelul optim de vitamina D în sânge este măsurat prin determinarea concentrației de 25-hidroxivitamina D [25(OH)D], care este forma principală de circulație a vitaminei D. Valorile recomandate pot varia ușor în funcție de organizațiile de sănătate, dar, în general, următoarele categorii sunt acceptate:
Deficiență: sub 20 ng/mL (50 nmol/L)
Insuficiență: între 21 și 29 ng/mL (52,5–72,5 nmol/L)
Nivel optim: între 30 și 50 ng/mL (75–125 nmol/L)
Posibil exces/toxică: peste 100 ng/mL (250 nmol/L)
Majoritatea experților recomandă menținerea nivelului de vitamina D între 30 și 50 ng/mL pentru a asigura o sănătate optimă, deși unele persoane pot avea nevoie de niveluri mai ridicate, în funcție de factori precum vârsta, starea de sănătate, expunerea la soare și absorbția individuală.
Este important să nu se depășească valorile superioare, deoarece nivelurile foarte mari de vitamina D pot duce la hipercalcemie (exces de calciu în sânge) și alte probleme de sănătate. Pentru o evaluare corectă, este recomandat să se facă analize de sânge și să se consulte un medic, mai ales înainte de a începe un regim de suplimente cu vitamina D.
Cum suplimentăm vitamina D?
Cu siguranță, când este diagnosticat un deficit de vitamina D, ar trebui să ne adresăm medicului pentru prescrierea suplimentelor. Medicul îți poate prescrie două forme de vitamina D sintetică: fie D2 (ergocalciferol), fie D3 (cholecalciferol). Până acum, s-a știut că ambele forme au aceeași potență, însă în ultimele texte științifice este recunoscută supremația formei D3. Cele mai bune surse de suplimentare sunt cele complexe în care vitamina D este însoțită și de alți micronutrienți: vitamina K2, calciu, bor, magneziu, în special dacă tratamentul vizează și efecte de îmbunătățire a masei osoase. Tratamentul se urmărește în timp, se dozează nivelul seric înainte de începere și în timpul tratamentului și se oprește dacă apar nivele serice foarte crescute ale 25(OH)Vitaminei D, de peste 150 ng/ml. Toxicitatea vitaminei D este rar raportată și numai după administrarea unor doze foarte mari.
Sursa: drruxandraplesea.ro